În zilele
acestea cu toții am fost bucuroși de învierea Lui Isus, Mielul înjunghiat pentru vina păcatelor întregii omeniri. Prin
biserici, posturi de radio și televiziunea creștină din întreaga lume s-au
cântat cântări și s-a predicat de felul în care a fost batjocorit, scuipat si
crucificat.
Disprețuit și părăsit de oamenii pentru care urma să moară, a suferit
purtând cununa de spini și a fost crucificat între doi tâlhari.
Totuși cea mai
mare suferință a lui Isus nu s-a sfârșit pe cruce, ci lupta ce avea de dus era
mult mai mare. El purta lupta în altă dimensiune dar se resimțea pe pământ,
căci soarele s-a întunecat, pământul s-a cutremurat și stâncile s-au despicat.
Totul
s-a întâmplat în momentul când Hristos a luat păcatele întregii omeniri asupra
Lui cum este scris in Isaia 53:5 : “dar El era străpuns pentru păcatele
noastre, zdrobit pentru fărădelegile noastre. Pedeapsa, care ne dă pacea, a
căzut peste El și prin rănile Lui suntem tămăduiți.”
Vă puteți imagina ce înseamnă păcatele omenirii, asupra Fiului lui Dumnezeu? Când noi care ne
luptăm să facem binele, se întâmplă să cădem, conștiința ne mustră și plângem pentru
greșeala noastră.
Dar El cel neprihănit s-a făcut vinovat pentru cei nelegiuiți,
atât de mult că Dumnezeu Tatăl nu L-a
mai putut privi. Părăsit de oameni și de Dumnezeu a strigat cu glas tare
Dumnezeul Meu, pentru ce m-ai părăsit?
Pentru aceasta El pe Muntele
Măslinilor s-a rugat zicând: “ Tată, dacă voiești, depărtează paharul acesta de
la Mine!”. Știa că va fi părăsit de Dumnezeu. Știa că lupta va fi prea grea,
dar totuși a biruit. A învins boldul morții.
HRISTOS A ÎNVIAT!!!
Autor
Teofil Cirjan
Bravo Teo, fii binecuvântat.
RăspundețiȘtergere